Tribut & Party Depeche Mode by Lux Noctis

Marti*, 18 decembrie, ora 20:00, proiectie Live in Milan & party Depeche Mode in Live Metal Club. Intrarea va fi libera.
Se va proiecta documentarul Touring the Angel, apoi concertul. Inainte si dupa proiectie, playlist Depeche Mode & synth pop music.



*nu va plangeti ca e marti, bucurati-va ca e party Depeche

AFISUL

only a good combination when it comes to cinema

ps: coming from a non-smoker:)

pentru cei care se mai uita pe blogul asta sau pentru cei care doar nimeresc pe aici: blogul n-a murit, sunt doar plecata sa dau admiterea. ne vedem la toamna!

go see them live!

Exorcizare prin blues si rock

Big Bang-ul, acum cate miliarde de ani? Si ce a rezultat? Acum sunt sase miliarde de oameni pe planeta. 60000 adunati pentru un concert. Romani. Trebuie sa existe un motiv. Doar pentru 4 oameni? Si ce daca ii cheama Mick, Keith, Ron, Charlie. Nu sunt singurii. Aaa, stiu sa cante?

Muzica pe care o recunosti, chiar daca nu ai ascultat-o niciodata, o stii pentru ca ti se potriveste. O auzi o data, de doua ori, apoi devii dependent. Se misca ceva. Sunete, multe, fara nicio logica, dar care adunate, transmit ceva. Si din ritmul ala faci parte si tu.

Urmeaza "a bigger bang". Vrei sa vezi ce se intampla. Poate fara prea multe asteptari. Apoi descoperi ca de la ei a inceput totul. Treci intr-o alta stare. Uiti. Doar asculti. Esti acolo.
Muzica ce vorbeste despre stari, momente, experiente. Trecute si viitoare. Subconstiente, reale. Muzica ce schimba, vindeca, prin care te descoperi sau te reinventezi.
Acum totul e foarte clar. Acum stii de ce.
Asa s-a intamplat si pentru mine.

Jumatati

Spoturile TIFF, mereu amuzante, inteligente, nu te lasa niciodata sa treci indiferent, fara sa arunci macar o privire sau sa schitezi un zambet ironic. Preferatul meu e cel din 2006 pe fundal de Fanfara Ciocarlia (melodia ti se lipeste pur si simplu de urechi !) pe care il urmaream de cate ori era difuzat pe holurile cinema-urilor. Uitati-va la spoturi, mergeti la festival, vedeti filme si judecati pentru voi insiva:
*2002 *2003 *2004 *2005 *2006

later edit: 2007

Monorima

Cand ai o zi proasta, in cazul meu o saptamana, si ti se intampla sa ai o zi cum am avut eu sambata (adica ieri... exista viata si dupa orele de fizica!), pana la urma te consideri un om norocos. Dupa concertul Tapinarii am aflat ca Alifantis s-a imbolnavit si canta Andries in locul lui la gala de folk. Couldn't have been better (mai putin pentru Alifantis, ce sa spun...), caci eu nu-l vazusem/auzisem live. Prin urmare, eu concert Andries la Festul de Folk, eu autograf de la Andries pe poza mea cu Bob Dylan, eu mers pe jos pana acasa. Pacat ca nu ati fost acolo. A fost deosebit.

click me for more

Second time to Freddy's. De data asta pe motiv de Tapinarii. Ma intreb data viitoare ce o sa fie, Dani e in stare de orice. Wait and see, o sa fie poze. :)

de la playlist

E limpede, cea faina chestie pe care am citit-o in re:publik la playlist este despre site-ul premiere care a facut un top al celor mai bune 25 de postere din istoria filmului. La toate afisele vazute acolo, mai mult sau mai putin originale si provocatoare vizual, as mai adauga blue velvet, full metal jacket, leon, supraapreciatul (cam fara fond, dupa parerea mea) requiem for a dream, and definitely, un chien andalou, la a carui premiera, in Paris, Bunuel s-a ascuns in spatele ecranului cu pietre in buzunar de frica unei reactii violente a publicului. Anyway, most influential film of all times. Salvador Dali rings any bell?

Buun, in continuare, premier.com spune asa: (pe sarite) All about Eve, Yellow Submarine, Sullivan's travels, The silence of the lambs, The man with the golden arm, The gold rush, Straw dogs, Downhill racer, Vertigo si Anatomy of a murder.
Oricum, preferatul meu, in cazul asta, tot Jean Paul Belmondo ramane...

Cu gandul la Vama Veche, postez o imagine cu Luna Amara in concert, anul trecut. :)

around ten o'clock in the evening

friday, late in the evening (coming back from ada's show).

de la nicu pa-n la ada

au trecut o luna si 6 zile. imi doream concertul asta saptamana trecuta, nu acum. dar nu ma plang, e bine si asa. imaginile astea nu se vor artistice, sunt doar doua poze cu ada si chitara ei. si ada nu era machiata cu negru asa cum se vede aici, cu toate ca i-ar sta bine.

1 martie 2007, aflu cu o seara inainte de la Mioara de un concert Nicu Alifantis intr-un club din Galati. Fratele Mioarei se ocupa de sonorizare (de cam toate sonorizarile din Galati, a facut parte dintr-o trupa rock, a facut deschidere la un concert Iris de prin 2004 de la Casa de cultura, au cantat coveruri RHCP si Pink Floyd, atat imi amintesc; Cosmin, sotul Mioarei, fotograf, a facut poze trupei ptr promovare). M-am interesat la club de concert, mi-au zis ca e un eveniment la care se intra pe baza de invitatii, deoarece se lanseaza un radio, (nu-i fac reclama, dar are un nume f ironic raportat la toata situatia), dar pot veni si alti oameni fara nici o problema. Seara, ajungem la club, ne ia un tip la intrebari, unde ne sunt invitatiile, noi spunem ca nu avem, dar cand am fost mai devreme ne-au zis ca e ok daca venim fara. Ne spune sa ne asezam la o masa, dar sa nu consumam din ce era pregatit ptr invitati. Dupa o ora, ni se aduc niste pahare de gin si whiskey. Am vazut concertul fara nici o problema. Am vorbit cu Dani f mult despre teatru. O seara absolut gratuita. Am facut poze lui Alifantis (proasta lumina), Cristina a luat autograf pe discul primit de la mine de Craciun si Roxana pe un carnetel de-al meu.

A night at the Oscars

Nu as numi THE DEPARTED genul de film pe care il vizionez cu placere. Niciodata nu mi-au placut povestile cu politisti corupti, mafioti (chiar daca sunt interpretati de Jack Nicholson) si zgomote de impuscaturi... numai ca aici intervine o mica diferenta. Filmul este regizat de Scorsese. Totul merge bine dupa regula clasica (oare?), aia rai o patesc ...dar... aia buni?
Anul asta la Oscar regizorul si-a putut prezenta in sfasit discursul, caci filmul sau a pus mana pe cateva statuete...numarati categoriile, sunt scrise in paranteza (Achievement in directing, Achievement in film editing, Best motion picture of the year, Best Adapted screenplay). Au trecut ceva ani (31) de la Taxi Driver (pentru care nu a primit Oscar) si Scorsese si-a demonstrat inca o data talentul... (pentru a cata oara? si... chiar mai era nevoie?).

Vise trăite ca vise

Lumină Albă,
Lumină Roşie,
Lumină Verde,
Fără lumină,
Ca-n viaţă...











Şi mult fum.

Sweet Insanity / Electro minimal I

Dupa Adam Geist-ul de la bRaila (s-a amanat Plaja, ce deja vazusem) mi-am schimbat complet starea si am zis sa postez ceva nou. M-am gandit initial la niste "semi-nuduri" mai vechi, dar am gasit aceste imagini facute de mine anul trecut prin iulie, exact pe 7, şapte a şaptea, intr-o dupa-amiaza. Imi spuneam in timp ce le prelucram ca ar fi ideale (daca nu suna arogant) pentru coperta unui album de muzica electro minimal (ca tot vorbeam cu Dan, pe frigul din seara asta, despre muzica din spectacolele lui Radu Afrim) sau pentru coperta unui single Placebo, Pure Morning sau TeenAge ANgst. Vise. Am mai gasit niste imagini cu potential, total ignorate din lipsa de timp...le voi posta in "episoade", au o oarecare legatura. V-as spune ce anume am fotografiat, dar nu pot, din egoism. Daca (nu) va place ce vedeti, exprimati-va reactia in scris. Semi-nudurile, or sa vina si ele, dar mai intai Chilian, de la concertul de aseara. Toate la randul lor.

O descriere a zilei de 16 februarie.

A day of my own

Wind blows my hair, clothes fit me as never before, a look of surprise comes from your big round eyes, my soul rockets the sky and leaves heavy white marks behind. Quiet sceneries, world is bare, I’m the only one left around, no one staring, dancing like C.R.A.Z.Y., music played just for my ears, drip drip drip drip drip drip drip. Plans look more real, the passing seconds don’t hurt, there’s time for now. A day when I enjoy being myself.

Ziua in care cerul isi schimba dispozitia...

...sau ziua in care totul merge prost si se termina bine.

Generatia X